Arta sau stiinta?

Homeopatia este deopotriva arta si stiinta, pentru intelegerea cazului fiind nevoie de pricepere si indemanare, in timp ce vindecarea propriu-zisa are un substrat pur stiintific.

Homeopatia este o medicina holistica (a omului intreg), bazata pe o perspectiva mai larga asupra bolii, asupra cauzelor imbolnavirii si a modului particular in care ea se manifesta la fiecare pacient. Samuel Hahnemann a descoperit ca boala este un proces launtric, care are o anumita logica si reguli dupa care se desfasoara, ca ea include atat componente fizice (organe afectate), cat si psihice (la nivelul gandirii, al emotiilor, sentimente, trairi).

Medicii homeopati nu trateaza numai manifestarile fizice, ci si cele emotionale si mentale, dar nu in mod separat, ci le considera ca fiind intrepatrunse, intr-o legatura intima, de vreme ce toate sunt aspecte ale suferintei pacientului in intregul sau. Simptomele bolii sunt considerate expresia eforturilor organismului de a-si restabili echilibrul natural. Ele au rolul unor „chei”, care deschid calea catre prescrierea remediului homeopatic. In cautarea acestor chei, medicii homeopati pun pacientului intrebari care pot parea surprinzatoare privind nu numai problema care-l ingrijoreaza, ci aspectele particulare ale suferintei sale, reactiilor generale ale organismului, caracterului sau trasaturilor de personalitate. Aceasta discutie are loc numai cu scopul de a intelege intregul tablou al starii de sanatate a pacientului.

La sfarsitul consultatiei homeopatice, care poate dura chiar si doua ore, urmeaza prescrierea remediului, individualizat pentru fiecare pacient, definit in intregul sau si nu numai pe baza simptomelor de care se plange. Homeopatia trateaza pacientul ca entitate unica si nu boala ca atare. Acest principiu fundamental, al prescrierii individualizate, explica de ce doi pacienti cu boli aparent similare, vor fi tratati cu remedii diferite. Cu alte cuvinte, doi pacienti pot avea bunaoara, dureri de cap, dar caracteristicile particulare sa fie diferite, reactia lor la durere sa fie diferita, starea lor generala sa fie diferita, la fel si modul lor de a face fata solicitarilor vietii.

In homeopatia clasica, unicista, la o consultatie se prescrie un singur remediu, corespunzator starii actuale a pacientului. In practica homeopatiei uniciste, alegerea remediului potrivit se face cu multa grija, pentru ca administrarea sa fie urmata de succes si remediul corect ales sa-si exercite actiunea sa terapeutica. Dupa cum un radio nu va transmite decat programul pe care este acordat, la fel o persoana bolnava va fi sensibila si va „raspunde” numai cu remediul potrivit, pentru ca aceasta sa aiba efect terapeutic.Homeopatia pluralista sau complexista apeleaza la mai multe remedii.

Remediul homeopatic se prescrie pe baza grupului de simptome actuale, ce apartin in mod particular pacientului. Ceea ce incearca medicul homeopat este sa suprapuna simptomele acestuia simptomelor similare, caracteristice unui remediu, astfel incat tabloul complet al pacientului sa corespunda tabloului remediului. Remediile homeopate sunt prescrise conform principiului similitudinii („similia similibus curantur” – ceea ce produce boala, o va si vindeca). De exemplu, stim ca, taind o ceapa, adeseori ni se declanseaza intepaturi in ochi si lacrimare, ne curge nasul si simtim o iritare in gat. Cand cineva are o raceala cu aceste simptome, remediul prescris de medicul homeopat va fi allium cepa – remediul homeopatic preparat din ceapa. Un remediu homeopatic actioneaza ca un semnal care energizeaza si stimuleaza forta proprie de autovindecare a organismului, mobilizand sistemele de aparare, actionand asupra ansamblului fizic, mental si emotional pe care il reprezinta pacientul. Se presupune ca influenta remediului este asemanatoare altor purtatori de informatie cunoscuti din medicina clasica, ca enzimele si hormonii, substante apte sa determine efecte dinamice foarte evidente in organism, in ciuda cantitatilor deosebit de mici in care se gasesc.

Administrarea remediului homeopatic corect va declansa procesul de vindecare, care se desfasoara in concordanta cu anumite legi naturale – conform primului principiu al homeopatiei. Mecanismele auto-vindecarii sunt intotdeaua vizibile ca efect, fara a se putea spune inca in ce anume constau ele. Exista atat teorii care plaseaza actiunea remediului la nivel neuro-endocrin si imun – sisteme cu rol de control si reglare asupra intregului organism, precum exista teorii care aseaza actiunea remediului in domeniul energiilor organismului.